Demontarea unui mit


(Oricat de mult iubesc povestile, nu ma pot abtine sa nu-i dau dreptate autorului necunoscut al pamfletului de mai jos. Pai ziceti si voi.. n-are dreptate?!!)

Vom demonta astazi un mit, si anume ca Fat-Frumos este personajul
pozitiv din basmele romanesti, iar Zmeul un ticalos fara pereche. In
fapt, asa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.
Pentru asta, sa facem mai intai un mic profil psihologic al celor mai
importante personaje din basmele romanesti.

Imparatul
E un mos senil si complet incompetent. Singurul merit ca a ajuns Imparat e
ca a fost primul nascut. Nu e in stare sa aiba grija de fii-sa, prin
urmare ma intreb cum ar putea avea grija de ditai imparatia.
Nevasta-sa lipseste din peisaj, e subinteles moarta si l-a lasat cu trei
fete care sigur nu-s ale lui, fiindca mosul are vreo 70 de ani si aia mica
in jur de saispe. Desi e inconjurat de viziri, dregatori, sfatuitori, cand
e sa ia vreo decizie Iti vine sa-l iei la palme: primul individ care-i
aduce fata inapoi o primeste de nevasta si mai ia si jumatate de
imparatie. Stramosul sau care a intemeiat dinastia se rasuceste in
mormant.

Fata cea mare si fata cea mijlocie
Sunt niste strambaciuni nasoale, plate si complexate, care-si urasc sora
mai mica pentru ca e mignona, are fund, tate, e in centrul atentiei si e
aia rapita, ba se mai si marita inaintea lor. Sunt atat de jenante ca nici
un zmeu nu le vrea.

Fata cea mica
E aia rasfatata, bunaciunea invatata sa i se faca toate poftele. Mai e si
curva de mica. Nici nu vreau sa vorbesc mai mult despre ea, ca ma enervez.

Fat-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ caruia nu i-a placut cartea: ori print, ori vreun
coate-goale. Frumusel si efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat sa frece
menta in continuare si sa se ia la tranta prin iarba cu oile, cu fratii
lui sau cu flacaii satului, da’ vrea sa dea lovitura. Si, cand boul de
imparat da sfoara-n tara cu fiica-sa si tronul premiu, normal ca se
prezinta primul. Habar n-are cum arata fata imparatului, dar nici nu-l
intereseaza prea mult, de fapt vrea Imparatia. Si oricum stie de la
tovarasi ca de obicei e rapita bucata familiei, nu carjele alelante doua.

Calul
E singurul personaj pozitiv din toata povestea care merita apreciere.
Inainte de episodul cu jaratec zace slab, bubos si rapciugos in grajd,
ceea ce arata Inca o data ca Imparatul e un idiot – nu asa te porti cu o
asemenea comoara. Calul e cel care Ii face strategia lui Fat-Frumos, In
vorbe putine si concise. Nu zice prea multe pentru ca probabil ii e jena
sa intre-n vorba cu un oportunist analfabet. In sufletul lui, isi doreste
sa fie in echipa Zmeului.

Mama Zmeilor
Este exact opusul Imparatul. In primul rand, la ea e sigur ca e mama
zmeilor. Apoi, a facut trei baieti care e fiecare la casa lui, nu doua
plangacioase si-o curva care stau pe capul lui, ca Imparatul. Si ia
hotarari bune si de una singura, n-are nevoie de o armata de viziri,
dregatori, sfatuitori, etc.

Zmeul
E un tip hotarat, energic si fortos. Probabil are un nas cat toate zilele,
umbla neras, e paros si are palmele tabacite. Asta ce ne spune? Ca e un om
care munceste! A tras din greu ca sa ajunga unde e – a ucis, a luptat, a
umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Asa merg lucrurile pe
taramul celalalt, acolo nu-ti da nimeni un castel ca te cheama
Imparatul-nu-stiu-cum. E sigur ca Zmeul si-a cladit palatul cu mainile
lui. Bine, o mai fi avut niste muncitori pe care i-a mancat dupa aia, dar
sunt convins ca a stat cu ei acolo, pe capul lor, sa vada cum pun aia
marmura in baie, sa nu-l traga-n piept si sa-l fure. Si mi se pare normal
sa-i manance la sfarsit, stim cu totii cum sunt muncitorii. Mai stim ca
are o mosie imensa, populata cu tot felul de jivine ticaloase. Chiar
credeti ca e usor de administrat asa ceva, sa-i tii in frau pe toti aia?
Pai aia nu sunt prosti ca taranii Imparatului, daca nu stai cu pleoapa pe
ei.

Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscator de oameni, un
excelent strateg militar si un bun trezorerier. Dar Zmeul e un tip cinstit
in sentimente si cam fara noroc la femei. I-a venit varsta insuratorii, a
stat, a analizat, a cercetat, si-a cautat nevasta. n-a gasit pe nimeni pe
placul lui in propriul taram (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a
uitat la vecini. S-a Indragostit de fata aia mica a Imparatului (stie ce-i
frumos, macar fizic, si nici nu incalca eticheta, tinteste la acelasi
rang) si a procedat in consecinta, asa cum cerea traditia: a luat-o la el.

Asa a facut si tac-su cu ma-sa, si bunicul lui, si strabunicul lui, la
vremea lor. Asa e normal: clar, fara ascunzisuri, umblat cu soalda si alte
prosteli. Pui problema direct: “Fa, te iubesc, te vreau! Treci incoace.”
Si prostul chiar o iubeste: n-o forteaza, n-o siluieste, e romantic, are o
gradina cu trandafiri, o-nconjoara de bogatii, Ii face
toate poftele. N-am auzit nici o poveste in care Zmeul s-o tina pe
printesa legata in beci, goala-pusca si sa vina s-o violeze cand are el
chef, dupa cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare,
tiare, bucate alese, matasuri fine, rochii, giuvaere, o tine-n puf. Omul e
familist si serios, nu-si uita indatoririle: se duce-n fiecare zi la munca
si anunta civilizat, cu buzduganul, cand vine acasa. Si toate astea pentru
ea, ca sa n-o sufoce cu atentie, sa-i lase spatiu, sa fie libera, sa aiba
matracuca timp sa-si faca unghiile, sa nu faca istericale ca, vezi doamne,
a intrat peste ea in camera si-a vazut-o cu masca de castraveti pe fata.

Carevasazica, moldoveanca traieste in puf, ii face prostul toate poftele,
si, in semn de multumire, ce face? Se amorezeaza de Fat-Frumos ca are
parul mai ingrijit si tenul mai putin acneic (vezi, n-ai vrut sa te culci
cu Zmeul) si se hotaraste sa fuga cu el. Da’ mai intai Incep sa se
harjoneasca in pat, in patul pe care Zmeul cu mana lui il cioplise, din
niste busteni taiati tot de el din padure, si-l carase-n carca pana la
ultimul etaj al castelului, sa aiba japita peisaj cand se trezeste
dimineata sub baldachin. Si prostii aia doi stau pana ii prinde Zmeul,
caruia – in sfarsit! – i se aprind beculetele.

Mai departe. Zmeul lupta
corect, Fat-Frumos triseaza: bea apa vie de la un corb pe care-l
mituieste, da cu peria, gresia, naframa; In fine, face tot ce poate sa
lupte cat mai putin si sa-i bage pe altii la inaintare.

Din toate astea, eu pricep ca morala basmului romanesc e urmatoarea:
– daca esti un smecher metrosexual si stii sa profiti de pe urma tontilor
incompetenti ajunsi in pozitii de conducere, te aranjezi pe viata.
– daca esti o fitoasa analfabeta si de bani-gata, ai toate sansele sa
umble toti dupa fundul tau si dupa averea lu’ tac-tu.
– daca esti un tip cinstit, muncitor si care lupta dupa reguli, pici de
papagal.

Daca basmul romanesc ar fi avut macar o urma de dreptate, Zmeul i-ar fi
rupt gatul lui Fefe cu doua degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi
dat o bataie sora cu moartea si ar fi trimis-o racheta inapoi la tac-su
acasa. Apoi si-ar fi strans armata, ar fi navalit pe taramul Imparatului
si i-ar fi facut prapad, ar fi violat, jefuit si ucis tot ce i-ar fi stat
in cale, ar fi unit cele doua taramuri si si-ar fi facut harem din toate
gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru ca fiecare merita sa-si traiasca
propriul basm.

This entry was posted in Tot ce eu am adunat inapoi la lume-am dat and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s