Povesti cu talc


Se spune că odată un om a avut bucuria să fie primit în cer, înainte să fi sfârsit viata pământească. Un înger, luându-l de mână, l-a dus într-un palat unde se aflau o multime de oameni în jurul unei mese bogate, încărcată cu mâncare. Oamenii acestia erau însă infometati, numai piele si os, erau tristi si se tânguiau cu amar, pentru că, desi stăteau în jurul unei mese încărcate, nu-si puteau potoli setea si foamea. Aveau niste linguri cu coada foarte lungă si, oricât se chinuiau să mănânce cu ele, nu reuseau în nici un fel. Aici este iadul – i-a spus îngerul.

Apoi l-a dus îngerul într-un alt palat asemănător cu cel dinainte. Aici era aceeasi masă încărcată cu bunătăti si, de asemenea, aceleasi linguri cu coadă lungă. Oamenii erau, spre deosebire de ceilalti plini de viata, foarte fericiti şi radiau de bucurie. Omul s-a intrebat cum e posibil asa ceva? Ingerul i-a raspuns: Fiecare om îsi foloseste propria lingură pentru a-i hrăni pe ceilalti şi astfel nimeni nu rămâne flămând. Acesta este raiul – a spus îngerul.

This entry was posted in Spirituale. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s