Cautari


In interior.. pentru ca acolo se afla tot ceea ce conteaza cu adevarat.
exteriorul nu depinde de noi, sau daca depinde este intr-o prea mica masura. singurul lucru asupra caruia putem avea cat de cat un anumit grad de control (pentru ca nici macar in aceasta privinta nu putem vorbi de control absolut) este interiorul nostru, sau ceea ce numim “suflet”.
Deci imi cercetez sufletul. Caut in el, rascolesc toate coltisoarele.
S-au adunat straturi de praf peste anumite lacasuri din sufletul meu, iar ceea ce descopar cand il dau la o parte nu-mi place.
Sunt zone in care pur si simplu imi e frica sa privesc. Sufletul meu a devenit un labirint in care cateodata si eu ma pierd. Stiu ca sunt “acasa”, aici in mine, in sufletul meu, si este singurul “acasa” pe care il voi avea vreodata cu adevarat la dispozitie, singurul refugiu real. Insa… uneori este atat de frig aici si parca nu se mai incalzeste odata.
Sau poate nu stiu eu cum sa incalzesc ungherele neumblate de mult timp.Asa ca stau si zgribulesc prin aceste cotloane parasite pe unde nu am mai umblat demult.
Stiu… suna ca niste indicatii de regie dintr-un film prost cu stafii si o nebuna lunateca. Insa, din pacate este doar realitatea sufletului meu. Vizualizez mult prea dur si prea concret ceea ce am incercat sa pun in cuvinte.
Si ma sperie. Dar e mai bine asa. Mai bine sa fiu speriata de ce am gasit aici decat sa mai locuiesc in propriul suflet ca o straina, ca un strain in propria casa.
Am umblat legata la ochi si am orbecait lovindu-ma cu capul de toate zidurile.
Acum mi-am smuls legatura de la ochi si privesc. Sunt uimita, mirata si foarte ingrijorata.
Simt nevoia sa ma tina cineva de mana ca sa nu ma impiedic, ca sa nu ma ratacesc, sa ma ajute cineva sa fac curatenie pe aici prin ungherele sufletului meu.
Sunt chiar cateva zone in care nici nu am acces. Am ridicat candva niste ziduri pe care as vrea sa le daram acum. Sa pot intra din nou in acele incaperi. Insa nu stiu daca e bine sau nu sa fac asta.
Deocamdata nu am nici un plan. Stiu doar ca e cazul sa aerisesc macar. Iar am revenit la descrierea scenaristica de film prost😦
In fine… oricum nu scriu aceste randuri ca sa fie citite de altii ci doar pentru mine, asa ca nu are prea mare importanta.
Am sa revin…. acum mi s-a facut prea frig.

This entry was posted in I used to be serrendipity. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s